Când l-am descoperit pe Tom Bilyeu, fondatorul batoanelor proteice Quest, am admirat determinarea și disciplina lui. La el am auzit exprimată ideea, cu convingere, că putem să facem ce ne punem în minte, dacă urmăm procesul pas cu pas. Creierul nostru este făcut să se dezvolte și să învețe și, dacă ne dăm suficient timp, putem progresa semnificativ.
”Ai fi uimit să vezi cât de departe poți ajunge în viață doar dacă ai curaj să îți propui ceva măreț”, spune Tom Bilyeu. El sintetizează, de fapt, conceptul de growth mindset – cum gândim despre abilitățile noastre, despre capacitatea minții noastre și cum reacționăm în fața eșecului.
Conceptul growth mindset a fost trasat de dr. Carol Dweck, studiind elevii din școli. Succesul nostru pe termen lung stă în motivația internă, care pornește de la modul în care gândim și în care ne vorbim (vocea internă). Elevii care progresează și au rezultate bune pe termen lung – și este valabil și în cazul nostru, al adulților – sunt cei care nu se uită doar la rezultatul final, dorindu-și să fie cei mai buni, ci sunt cei care își doresc să fie doar mai buni, azi mai mult ca mâine (better vs best). Progresează cei care atunci când greșesc nu se blochează, ci caută să vadă care e varianta corectă, de ce au greșit, ce ar fi putut face mai bine și ce pot învăța din asta pentru a progresa.
Procesul de învățare nu este o acumulare de reușite (în cazul elevilor, notele), ci de cunoștințe. Un mindset orientat spre creștere și dezvoltare preuspune să spui, atunci când nu ai reușit, ”nu am reușit încă” și să continui să înveți pentru a ajunge acolo. Orice se poate învăța și, învățând, pogresezi.
Opusul conceptului growth mindset este fixed mindset. De exemplu, persoanele cu fixed mindset sunt preocupate să pară inteligente și să fie considerate inteligente – sunt elevii care vor să fie cei mai buni din clasă, cu notele cele mai bune, care cred că, datorită faptului că sunt inteligenți nu trebuie să depună un efort prea mare. Cred despre cei care trebuie să depună efort să învețe că nu sunt la fel de inteligenți. Însă atunci când au un eșec într-un domeniu, persoanele cu fixed mindset cred că nu sunt făcute pentru asta, că nu sunt suficient de deștepte și renunță. În schimb, persoanele cu growth mindset au încredere în efort, știu că dacă vor munci vor progresa în domeniul respectiv.
În funcție de context, abordăm situațiile cu fixed mindset sau cu growth mindset. E posibil ca, preponderent, să avem un anumit tip de gândire. Cam 40% dintre persoane sunt cu fixed mindset, 40% cu growth mindset si 20% oscilează. E important să identificăm unde suntem, analizând ceea ce ne spunem și, la fel de important, ce le spunem copiilor noștri. Din păcate, sistemul de educație nu ne-a ajutat și, în continuare, nu ajută, accentuând, chiar încurajând gândirea de tip fixed mindset. O văd în abordarea generală a cadrelor didactice, în abordarea părinților și în modul în care reacționează unii copii. Îmi aduc aminte un interviu cu elevi de liceu care spuneau că au învățat cum să fenteze sistemul și să ia note mari. Când în sistem nu contează prea mult ca nota să reflecte efortul, copiii nu mai depun efortul de a învăța. Încep să aprecieze rezultatele mai mult decât procesul de a învăța.
De altfel, copiii cu fixed mindset din studiul lui Carol Dweck spuneau că erau preocupați de cum să trișeze la teste pentru a obține notele mari. Ei nu vor ceva provocator, ci ceva cunoscut, familiar, care să evidențieze că sunt smart. Copiii cu growth mindset nu se tem de challenge-uri, le văd ca o oportunitate de a învăța. ”Probleme astea sunt grele, învăț din ele, sunt interesante, mai vreau”. Acum, dacă ne gândim la cum decurg majoritatea orelor de matematică, cei buni, recompensați cu note mari, sunt cei care repetă metodele standard de rezolvare și știu să le replice impecabil. Ei sunt cei smart. Dacă la o testare ai rezolvat problema prin altă metodă, ești pedepsit cu o notă mai mică.
Partea bună e că putem ieși din fixed mindset. Când conștientizăm că ne limităm prin ce ne spunem, prin abordarea generală (nu sunt în stare, nu o să reușesc niciodată, eu nu sunt persoana care…), putem să ne regrupăm și să ne aducem aminte cuvântul magic: încă.
Eu nu sunt matinală.
Încă. Dar dacă îmi propun, pot să devin.
Eu niciodată nu am fost în stare să mă organizez și să planific.
Încă. Dar dacă o iau pas cu pas, reușesc.
Eu nu o să reușesc niciodată să mai învăț o limbă străină.
Încă. Aș putea să îmi instalez o aplicație și să o iau pas cu pas. Nu e neapărat să vorbesc ca un nativ, dar mă voi descurca.
Am avut o postare pe Instagram unde vorbeam despre câteva limite pe care eu, personal, credeam că le am și pe care le-am depășit cu un midset orientat spre dezvoltare și creștere:
Nu beau cafea fără lapte și zahăr.
Nu pot să dorm fără televizor.
Eu nu pot să beau apă simplă.
Eu nu sunt genul care să mediteze.
Iată ce abilități credeam că nu o să mai fiu în stare să dobândesc pentru că nu le-am deprins până la 45 de ani. Am zis așa:
Eu nu am talent la desen (Asta am crezut toată viața, pentru că așa mi s-a spus și am intrat în acest joc)
Eu nu voi reuși vreodată să învăț să înot.
Nu voi reuși niciodată să învăț calisthenics.
Nu voi reuși niciodată să stau în mâini.
Acum, nu mai zic nimic din astea. Cred că dacă aș studia tehnici de desen, zi de zi, măcar câte 30 de minute, aș reuși să desenez mult mai bine decât azi. Calisthenics am început să fac după ce m-am convins că avem un corp miraculos, important e să lucrăm cu el. Pe unele nu vreau să le învăț, pentru că nu sunt o prioritate acum (cum ar fi să învăț să înot sau să stau în mâini), dar sunt convinsă că aș reuși dacă mi-aș propune asta.
Michael Mezernich este un neurocercetător căruia i se atribuie ideea că plasticitatea creierului este posibilă și ajută la sănătatea creierului. El spune ceea ce Tom Bilyeu a preluat cu convingere: putem fi mai buni în aproape orice, dacă învățăm.
”Poți să înveți orice, la orice vârstă. Nimeni nu este desăvârșit. Suntem făcuți să ne dezvoltăm zilnic. Greșim când ne gândim la ce limitări avem. Puțin câte puțin, într-o săptămână, putem fi mai buni, iar într-un an putem fi mult mai buni”.
Photo by Franciele da Silva on Unsplash
