Lucrând cu clientele mele, mi s-a întâmplat să aud de la ele că nu mai pot mânca ceva greu pentru că li se face rău. La fel mi se întâmplă și mie. Dacă mănânc ceva ce nu îmi stă în obicei – de exemplu, dacă am o zi stresantă, aglomerată și aleg cu prioritate pâine, plăcinte, aluaturi, seara sunt balonată și am o stare îngrozitoare. Prin contrast, când mănânc după tiparul meu obișnuit, prioritizând proteinele și legumele, mă simt ușoară, în formă, plină de energie și optimism. Riding the wave.
Recent am fost într-o delegație la Atena. A fost greu, tare greu să mănânc în stilul meu, să dorm în stilul meu, să mă hidratez în stilul meu, să fac mișcare în stilul meu. Mi-a fost greu să găsesc niște proteine simple, fără prăjeli, extra condimente, sosuri. Să mă ridic din când în când de pe scaun în timpul zilei. Să ies la o plimbare mai lungă, să fac cei 10.000 de pași sau mai mult, pe care îi fac frecvent. Să fac măcar 5.000 de pași. Să am cana mea cu ceai, să mă hidratez intenționat.
Acasă, mi-am creat un ecosistem în care funcționez optim. Obiceiurile mele sunt, normal, legate de stilul meu de viață. Când am remarcat că în camera de hotel nu am fierbător pentru ceai și cafea și nici nu sunt magazine în zonă, m-am simțit instant frustrată. Am căutat repede apa în minibar. Caldă. La prânz, opțiunile au fost limitate, astfel că nu am mai ales ce e optim, ci ce era mai bine în condițiile date.
Wellbeing-ul nu e ușor. Nu e comod. Și are și partea sa dificilă.
Am avut cliente, de exemplu, care se simțeau în dezavantaj la întâniri pentru că mâncau sănătos. Chiar mai mult decât în dezavantaj, jenate. Cum să refuzi ceva ce nu chiar nu vrei să mănânci, când toată lumea acceptă? Pentru a trece de momentul justificării, cedau. Știu cum e când eu însămi explic, când toată lumea bea alcool, de ce eu comand apă sau ceai. Înainte, tocmai pentru că toată lumea bea, acceptam un pahar de vin, măcar să pot ridica ceva când se dă noroc. În prezent, chiar nu văd de ce aș bea dacă nu simt deloc nevoia. Alcoolul e, în fapt, o toxină, iar eu nu simt nicio plăcere în a consuma vreun tip de alcool, pur și simplu nu îmi place gustul. Nu sunt împotriva alcoolului, cum nu sunt împotriva fumatului, cred că fiecare decide pentru el și accept că sunt persoane pentru care un pahar de vin e o alegere pentru wellbeingul personal.
Wellbeingul nu e ușor, dar devine mai ușor când este parte integrantă din cine suntem și când factorii externi nu ne influențează identitatea.
Poate părea dificil, mai ales la început, și cu siguranță în special cand ești în afara stilului tău zilnic obișnuit: la restaurante, în vacanțe, la meetinguri. Din experiențele mele și ale clientelor mele, am învățat câteva lecții importante.
1/ În aceste situații, funcționează foarte bine planificarea, anticiparea – ce aș putea să îmi iau la mine pe drum, la ce restaurante aș putea mânca în vacanță, ce e în meniu la restaurantul la care mă văd cu prietenele etc. Care sunt momentele în care am control în toată această perioadă? De exemplu, dacă ies la cină, e important să mă concentrez pe ce pot face bine în restul zilei.
2/ Decid ce păstrez, ce compromis sunt nevoită să fac, la ce renunț. Dacă toate lumea alege să mănânce la fast food, pot decide să fiu deschisă la idee și îmi propun să aleg ceva mai light. Sau aleg să merg la fast food, dar să mănânc ulterior, în altă parte. Sau pur și simplu vreau să mă simt bine și să nu îmi impun restricții. Sau hotărăsc că dacă voi mânca meniul standard la fast food, probabil nu mă voi simți fizic grozav și mai bine aleg o salată sau renunț la cartofii prăjiți.
3/ Identitatea mea e constantă. Nu am de ce să îmi fie rușine cu alegerile mele sănătoase, în fața alegerilor nesănătoase ale grupului. Nu am de ce să îmi justific alegerile. Oamenii tind să verbalizeze ce nu fac bine sau să se plângă de alegerile nesănătoase, pentru că mereu vor fi aliați în jur și atunci se vor simți mai bine văzând că nu sunt singurii care nu fac ce ar vrea sau și-au propus să facă. Dar când te simți confortabil cu alegerile tale, poți să nu te lași atras în alegerile celorlalți.
4/ O situație care se întâmplă în alt context – o cină, o ieșire de o zi/ două – nu va schimba nimic radical pentru mine – nici încrederea în mine, nici procentul de grăsime din organism, nici nu îmi va da reset la obiceiuri. Stilul de viață sănătos este un process continuu. După două zile de Atena am revenit acasă, la ceaiul meu, biroul meu standing, sala mea cu greutăți, lecturile mele despre nutriție, fitness, iaurtul meu cu proteine.
5/ Aleg ceva sănătos pentru că îmi doresc ceva sănătos, pentru că vreau să mă simt bine. Dacă înainte alegeam pentru că știam că am un obiectiv clar de atins, dacă îmi limitam anumite opțiuni pur și simplu tăindu-le dur, dacă amânam altele, acum aleg pentru ca să mă simt mai bine. Când comand legume în loc de cartofi prăjiți, nu mă abțin de la cartofi și mănânc legume pentru că trebuie și iau o decizie rațională, în loc de una emoțională. Pur și simplu, nu mai simt nevoia de cartofi prăjiți, mai ales că știu că dacă vreodată îmi va fi poftă, voi mânca, probabil o porție mai mică. Când aleg legume știu că mă voi ridica de la masă light, că nu mă voi balona până la final de zi. Îmi place să mă simt bine fizic. Dacă înainte mergeam cu pastile de stomac în geantă – pentru crampe, pentru balonare, pentru arsuri – acum am plecat două zile la Atena și nici nu m-am gândit la pastile. Sunt mult mai conectată la corpul meu și știu să îi ascult semnalele și să am grijă de el.
Pentru a ajunge aici, e nevoie să o luăm pas cu pas și să avem încredere că vom ajunge aici.
Photo by Sebastian Coman Photography on Unsplash
