Am urmărit cu interes Live to 100, Secrets of the Blue Zones, pe Netflix, mai ales că subiectul longevității este de interes pentru mine.
Pe această temă, recomand cartea lui Peter Attia, Outlive, foarte ancorată în realitate, plecând de la provocările stilului de viață modern.
Știam despre Blue Zones, știam și de cartea lui Dan Buettner. Auzisem totuși că, se pare, în aceste zone foarte multe persoane considerate centenare sau pe aproape nu au certificat de naștere sau alte acte care să ateste vârsta reală sau, pur și simplu, exagerează (cum ar fi în Grecia, pentru a crește turismul în zonă). În plus, mai sunt și alte zone unde longevitatea este ridicată; nu știu dacă și numărul persoanelor centenare e mare, dar longevitatea, cu siguranță – de ex Hong Kong, care este o metropolă. Ca o paranteză, chiar ar fi fost interesant, pentru cei care trăim în marile orașe, să vedem și care e stilul de viață de acolo.
Deși am pornit să văd mini seria cu mici rețineri, mi-am păstrat mintea deschisă, pentru că un lucru e cert: locuitorii din zonele respective trăiesc mai mult, comparativ cu media.
Atunci când nu avem date științifice care să vină cu rezultate aliniate consecvent, putem să ne uităm la concluzii cu un oarecare semn de întrebare, reținând însă potențiale piste. În acest registru, putem să luăm concluziile lui Dan Buettner despre Blue Zones cu ”a bit of salt” – par mai degrabă concluzii de bun simț, decât niște date susținute științific (celebrele randomized control trials care reprezintă standardul cel mai înalt pentru acuratețe; ce e drept, greu de realizat pe această temă).
Printre concluziile lui Dan Buettner, se remarcă una, indusă puternic în documentar: populațiile care trăiesc în Blue Zones au o dietă vegetariană. Well, well, aici se pare că lipsesc niște informații. Prezentând o realitate care se suprapune peste convingerile sale – Dan Buettner fiind vegetarian – suntem ușor induși în eroare. Pe Dan Buettner aș putea să îl înțeleg. Știu că există exemple despre oameni de știință care pleacă de la anumite premise pe care încearcă să le evidențieze, căutând dovezi sau îngustând concluziile cu focus pe premisele inițiale, operând poate dintr-o zonă de bias congnitiv.
Cum Buettner nu este om de știință, ci fost jurnalist, putem privi documentarul cu o oarecare îngăduință. Nu vine cu studii peste studii, cu statistici, cu date, cu interviuri high level, cu specialiști, căutând probe ale adevărului, ci se axează mai mult pe poveste. De la acest context aș pleca (și recomand să se plece) urmărind mini seria ”Live to 100”.
Însă nu pot să nu lărgesc cadrul și să îmi amintesc de documentarul prezentat de Netflix, Game Changers, despre avantajele dietei plant based vs consumul de carne, un film care are multe semne de întrebare (Healthline face o analiză foarte echilibrată). Asta mă face să cred că documentarul despre Blue Zone susține vizibil trendul atât de accentuat în ultimii ani de a promova plant based diet, în defavoarea consumului de carne. Deja știind că documentarul despre Blue Zones are ceva minusuri pe partea asta, încerc să iau informația cu o judecată critică și nu mi-aș formula concluzii despre longevitate neapărat pe marginea lui.
De pildă, informația potrivit căreia în Okinawa nu se consumă carne decât rareori e contrazisă din mai multe surse. Se pare că acolo se folosește frecvent untura de porc. De asemena, consumul de carne de porc la conservă este ridicat. În Okinawa se consumă anual 7,2 milioane de conserve de carne, mai mult de o conservă de carne pe săptămână de persoană. De altfel, Okinawa este una dintre cele mai mari piețe de desfacere pentru producătorul danez de carne de porc la conservă, sub marca Tulip. Orice restaurant din zonă are carne în meniu.
În Okinawa este o tradiție să se consume carne de porc, inclusiv organele. Un studiu al universității din zonă, care s-a uitat îndeaproape la cultura din Okinawa, arată că ”porcul este un pilon de bază în dieta longevității. Și că merită atenție ca parte integrală a alimentației pentru longevitate din Okinawa.”
Aceeași discuție este legată și de Sardinia, unde se consumă carne, brânză, fructe de mare. Pe un site de promovare a zonei, strictlysardinia.com, Claudia, owner, născută și crescută în Sardinia, așa cum se descrie, ne spune: ”Ce e interesant despre mâncarea de aici este că, deși Sardinia e o insulă, mâncarea tradițională are la bază carne – cu un accent special pe carnea de porc și de miel și are cea mai bună brânză peccorino pe care o poți gusta vreodată. Aceasta deoarece în Sardinia sunt ferme de oi și adesea mâncarea reflectă cultura, oamenii și istoria”.
Desigur, se desprind din documentar câteva elemente care sunt vizibile, incontestabil, în favoarea unui stil de viață sănătos: mâncarea pregătită în casă, un consum ridicat de legume, mișcarea fizică – nu doar zilnic, ci menținerea unui stil activ pe tot parcursul zilei, prezența comunității și susținerea membrilor din comunitate pentru persoanele mai în vârstă, oferindu-le sens în ultimii ani de viață, timpul petrecut în aer liber. E greu însă de izolat un anumit factor, pentru a face o declarație de genul: dieta vegetariană contribuie la longevitate, mai ales prin prisma celor menționate mai sus. De exemplu, în cazul comunității din Loma Linda (SUA), aderarea la principiile adventiste presupune renunțarea la carne, dar și la fumat, alcool. Studiile epidemiologice realizate în comunitatea adventistă între 1960 – 1985 și 1974 – 1988 indică un cumul de factori pentru creșterea duratei de viață, în medie cu 10 ani: exercițiu fizic constant, dietă vegetariană, consum constant de oleaginoase, menținerea unei greutăți corporale normale și lipsa fumatului.
Aș evidenția, în acest context, că opțiunile vegetariene în cazul acestor populații nu înseamnă alternative la carne procesate, ci în special leguminoase care au un conținut ridicat de proteine și alte legume și fructe.
Blue Zones oferă o perspectivă interesantă, dar nu se traduce într-o rețetă unică pentru longevitate, ascunsă omenirii. E util documentarul, în măsura în care ne poate ajuta să ne reevaluăm obiceiurile și stilul de viață. Ar fi fost interesant dacă ar fi investigat și relația dintre genetică și mediul înconjurător, pentru o perspectivă mai complexă.
Intuitiv, dar și privind la studii bine realizate și meta analize complexe, cam știm cu toții ce presupune rețeta longevității: mâncare gătită în casă, din ingrediente pe care le cunoaștem, alimentație în ușor deficit caloric (apropos de 8 părți din 10, conceptul japonez), cu o varietate de fructe și legume consumate zilnic, cu plante verzi, cu pește sau alge (pentru Omega 3), carbohidrați complecsi, proteină de calitate, hidratare, somn de calitate și suficient, lipsa stresului cronic, pre-managementul stresului, conexiunile sociale, corp frecvent în mișcare, găsirea unei împliniri în ceea ce facem zi de zi, mai ales în ultimele decade din viață, lipsa factorilor poluanți, expunere redusă la substanțe toxice, o atitudine optimistă și o auto-evaluare bună a stării de sănătate. E ceva nou aici?
Photo by Danie Franco on Unsplash
Dacă vrei să afli mai multe, iată câteva surse:
Fact Checking ‘The Game Changers’
Hongkongers are living longer than ever, but experts flag health problems ahead.
SPAM big part of culture on Okinawa
Specific features of the oldest old from the Longevity Blue Zones in Ikaria and Sardinia – PubMed
Declining longevity advantage and low birthweight in Okinawa – PubMed
History and characteristics of Okinawan longevity food
Blue Zones Diet: Speculation Based on Misinformation
Is ditching meat a game – changer for your health?
The Game Changers: An objective, evidence-based review.
Avoiding Meat to Live Longer? A breakdown of the Blue Zones.
The Adventist Health Stdudy AHS-1
The Adventist Health Study AHS-2
