Tu ce crezi? Răspunsul comun este: în cantități mici e bun, când e mult, nu e.
Răspunsul apropiat de realitate, care reiese din numeroase studii ale comportamentelor, minții și reacțiilor fiziologice este: stresul este bun sau rău, după cum crezi tu că este.
Cercetătorii fac însă distincția între stres (academic, de muncă, afecțiuni, familial, financiar, social) și suferință (anxietate, depresie, pierderi majore, traume).
Dacă tu crezi că este bun, așa e, te va ajuta să performezi și să mobilizezi resurse ale organismului pentru a reacționa eficient, pentru a funcționa mai bine pe termen lung, chiar pentru a trăi mai mult. În schimb, când crezi că e rău, în situațiile dificile, în loc să mobilizezi resurse, blochezi resurse.
Sunt zeci de studii în care elevii de gimnaziu și studenții, adulții de diverse vârste au trecut printr-o intervenție de schimbare a percepției vis-a-vis de stres. În situații solicitante (examene, stres legat de servciu, prezentări în fața unui public exigent, stres cotidian etc), aceștia au vizionat un filmuleț care le arăta că stresul este o reacție normală a organismului într-un context de care ne pasă și ne ajută să eliberăm energie pentru a gestiona mai eficient momentul.
După intervenție, performanța (de exemplu, în cazul elevilor, notele la examene), concentrarea, creativitatea, starea lor de bine – fizică și mentală, conexiunile sociale au crescut semnificativ. Nu e doar o percepție că ne mobilizăm mai bine, se schimbă modul în care funcționează inima (bate mai tare), sistemul circulator (vasele de sânge se dilată), se secretă anumiți hormoni (ex. oxitocină, DHEA), crește numărul conexiunilor neuronale. Stresul devine o oportunitate de dezvoltare și de creștere. Flight, fight or freeze nu sunt singurele opțiuni de a reacționa în fața stresului.
Am citit în weekend cartea ”The Upside of Stress” a cercetătoarei Kelly McGonigal. Este revoluționară pentru că îți schimbă total perspectiva asupra stresului, cu argumente ancorate în realitate. Este uimitor cât de multe facem cu puterea minții și cum ne schimbăm viața – la nivelul gândurilor, dar și fiziologic. În newsletterul de săpămâna viitoare vin cu exemple fascinante.
Ce să ținem minte. Că modul în care definim stresul ține mai degrabă de o configurare mentală decât de stimulii externi. Un exemplu din carte m-a pus pe gânduri: un studiu observațional început în perioada 1961-1970, cu 1300 de bărbați, a arătat că cei care au resimțit stres zilnic (în cuplu, treburi casnice, job, vreme, prieteni), în perioada 1989 – 2005, au raportat această stare constant, pe parcursul celor 16 ani.
16 ani de iritare continuă. Studiul arată o relație între stresul acestora și decesul mai rapid. Dar mai e ceva interesant.
Faptul că ne simțim stresați de viața de zi cu zi e mai degrabă o stare de spirit decât o măsură a dificultăților. Ca o completare, în nicio țară în care indexul fericirii e mare, respondenții nu spun că nu resimt stres. Importantă este semnificația pe care i-o dăm stresului: ne consumă sau, din contră, îi dăm un rost și devine o oportunitate de a fi mai rezistenți și mai eficienți în a îi face față.
Mă preocupă subiectul puterii minții de ceva timp și eu însămi m-am schimbat major conștientizând mai mult ce gândesc. E un proces deliberat, prin care înlocuiesc gândurile care nu mă ajută cu altele care îmi sunt de folos, concentrându-mă mai mult pe răspunsul meu, decât pe stimul. E un proces lung. De o viață.
Text preluat din newsletterul meu săptămânal, 3XBetter. Abonează-te și primești în fiecare marți informații și sfaturi despre cum să performezi mai bine fizic și mental.
Photo: Nik Shuliahin , Unsplash
