Când am aflat pentru prima dată de afirmații, am zis că sunt ceva SF, nu sunt pentru mine. De fapt, ca să fiu sinceră, chiar consideram că sunt un pic de BS.
Schimbarea mea în bine a început cu un masterclass de la Mindvalley despre lofty questions, care sunt tot un fel de afirmații, doar că formulate interogativ. Nu mi-am făcut lofty questions, începând să le repet cu religiozitate de a doua zi dimineață. Dar m-au pus pe gânduri.
În ziua în care am văzut sesiunea despre lofty questions am realizat că eu nu am niciun plan pentru viitor, că nu știu să definesc exact prin ce stări trec și că zilele mele se derulează repetitiv, fără să simt că am un aport major. Am realizat că nu știu să răspund la întrebarea dacă sunt fericită. Și așa am declanșat un proces fără oprire prin care am început să aflu mai multe despre cum pot influența gândurile mele și de ce este important să o fac, despre obiective, despre optimizare, despre gestionarea energiei etc. Pornind pe acest drum, am ajuns, inevitabil, la afirmații, pentru că sunt strâns legate de definirea identității și de puterea minții noastre. Astăzi am o listă lungă de afirmații, pe care mi-am creat-o eu, special pentru mine, pentru cine sunt și cum vreau să fiu cu mine și cu alții, în lume, în general.
Funcționează? Aici depinde de fiecare. Pot să funcționeze mai bine decât ne aștepătm sau să nu funcționeze deloc. Am învățat în acești ultimi ani că există câteva instrumente magice pe care le avem în viață pentru ca lucrurile să se aranjeze așa cum vrem noi, printre care: sportul, puterea minții, placebo.
Scrierea afirmațiilor m-a determinat să mă gândesc la cum vreau să fiu în mai multe zone ale vieții – dragoste, bani, relația cu prietenii, cu fiica mea, cum să mă raportez la ce mi se întâmplă, să îmi definesc, practic, identitatea, să articulez cu ce stare, gânduri, energie vreau să fiu zi de zi, moment de moment. Numai făcând asta, în scris, e un mare pas înainte.
În ciuda faptului că depinde mult de noi cât de utile ne pot fi afirmațiile, există și câteva validări științifice. Ajută la mindset, fiind cu precădere afirmații formulate pozitiv. Ne fac să vedem lumea dintr-o altă perspectivă, ieșind din zona prejudecăților și regulilor pe care le absorbim și care nu ne prea ajută (facem multe lucruri pentru că așa se face, așa trebuie), ne lărgesc perspectiva asupra lumii și reduc efectul emoțiilor negative.
Ajută cu ceva afirmațiile? Ți se pare prea din alt univers să îți spui afirmații ca ”I am fearless”, ”Every day in every way I am getting better and better” sau ”I am stronger than my excuses”? Ei bine, dacă sună woo-woo să repeți afirmații zilnic pentru a deschide drumul spre concretizarea lor, e bine totuși să știi că există și o explicație științifică și nu sunt chiar mumbo-jumbo.
Studiile arată că afirmațiile se leagă foarte mult de reîntărirea valorilor personale. Ne ajută să ne păstrăm integritatea, atitudinea încrezătoare și să ne consumăm mai puțin cu gânduri negative legate de o situație, să ne stresăm mai puțin. Induc schimbări de comportament și sunt foarte strâns legate de psihologia pozitivă (din perspectivă științifică), driver al fericirii personale.
Afirmațiile sunt folosite, la fel ca și tehnicile de mindfulness, în tratamentul dependențelor (țigări, alcool), pentru îmbunătățirea comportamentelor (alimentație, sport) sau încrederii de sine legate de performanțele școlare la tineri (în combinație cu meditația).
Afirmațiile cresc comportamentul prosocial, dorința de a face voluntariat sau acte de caritate. Ne ajută să ne concentrăm pe ce ne pasă, și nu doar ce e legat de noi înșine, trecând astfel dincolo de sine (self-transcedence, concept întâlnit la Maslow), într-un mod care induce iubire și colaborare și care ne inspiră să fim mai buni. (Crocker et al 2008).
Mă voi opri la două afirmații: una pe care o consider foarte puternică, I am fearless, și una care începe să devină ușor controversată, I am enough.
I am fearless.
Nu începem și nu știm de ce. Poate frica ne ține în blocaj. Nu vorbesc despre frica asociată senzațiilor fiziologice, ca atunci când vedem un câine rău pe stradă. Ci de frica mai degrabă apropiată de anxietate.
E frica ce ne reține din a face lucruri – frica de cum ne judecă alții, frica de a nu greși, frica de a nu ne simți respinși. O frică ancestrală, pentru că izolarea / alungarea din trib echivala cu lipsa de protecție în fața morții.
Una dintre cele mai mobilizatoare afirmații personale este ”I am fearless”.
Să fii fearless e să curaj la început de zi. Vine din seninătatea că știi exact ce și cum ai de făcut și încrederea că lucrurile se vor lega poate mai frumos și mai bine decât te aștepți. Iar dacă nu se leagă, e ok, pentru că vei ști cum să te redresezi. Fearless e ca atunci când te duci pregătit la examen, nu ai tocit, știi materia și poate să îți cadă orice, pentru că știi ce știi și poți asambla informația în nenumărate moduri. Ca să fii fearless în viață, e important să știi ce vrei să faci, de ce și să acționezi.
Și dacă totuși îmi e frică? Accept, înțeleg că e posibil să îmi fie frică și merg înainte. Frica dispare făcând lucrurile cu frică.
I am enough.
Am auzit păreri pro și, în ultima perioadă, contra afirmației ”I am enough”.
Când am auzit pentru prima dată despre afirmația ”I am enough” am realizat că nu gândisem niciodată așa despre mine. Pentru că nu am considerat că pot fi și așa. Mereu am crezut că sunt prea repezită, prea nerăbdătoare, prea agitată de prea multe gânduri, prea nervoasă.
Deși am avut părinți moderni ca mentalitate, pentru vremea lor, nu îmi aduc aminte ca mama să îmi fi spus vreodată: ești frumoasă. Sau: îmi place de tine. Nu îmi aduc aminte să fi auzit vreodată: e normal să fii furioasă în situația asta, hai să vorbim. Să îmi fi zis: îmi este tare dor de tine. Sau când eram între my way or your way, să fi stat să cântărim împreună decizia, pentru că și părerea mea ar fi putut conta.
”I am enough” mi-a arătat că nu e despre ce îți spun sau nu îți spun alții despre tine, ci trebuie să fie despre ce crezi tu despre tine. M-a pus pe poziții și mi-a oferit lecția că e ok să fiu unde sunt. Orice se poate învăța și schimba, sufletul e format mai degrabă din variabile. Prea puține sunt bătute în cuie. Valoarea mea nu e mai mică dacă sunt prea nerăbdătoare sau agitată. I am just fine cum sunt acum, nu e nimic defect. Dacă înainte făceam o obsesie din ce nu sunt și ce îmi lipsește, acum știu că sunt mai degrabă unică, o combinație inedită, care aduce valoare prin ce e, atâta timp cât la start pun bunătate (kindness). Nu mă mai concentrez pe ce nu sunt, deci nu mă mai compar cu alții, ci mă concentrez pe cum pot eu să fiu mai bună și mai bună, am devenit self-oriented.
”I am enough” e de păstrat sau de abandonat? Foarte multe voci spun că ”I am enough” este limitativ. Că dacă spui asta, te complaci așa cum ești și nu mai faci nimic pentru dezvoltarea ta personală. ”I am enough” e o afirmație desființată în ultima vreme cu acceași fervoare cu care s-a lansat.
Din cum văd eu lucrurile, credința ”I am enough” te pune într-o zonă bună, de echilibru cu sine. În loc să fii blocat în ce nu ești, pleci dintr-un mindset orientat spre creștere.
”I am enough” e, în final, o afirmație care ajută la înlocuirea gândurilor negative predominante (ANT – automatic negative thoughts), lăsând loc să construiești.
O exemplificare a acestui concept este imaginea pe care o avem despre corpul nostru. Atunci când suntem într-o zonă de acceptare a modului în care arătăm, ne e mai ușor să adoptăm un stil de viață sănătos pe termen lung. Plecăm din armonie, nu din frustrare. Când plecăm la drum cu nemulțumiri legate de corpul nostru, suntem înclinați să avem mai puțină compasiune față de propria persoană atunci când nu ne ținem de plan și să cădem în episoade de binging. Ceea ce duce, foarte frecvent, la a renunța cu totul la stilul de viață sănătos, cu dezamăgire.
Te invit să îți formulezi afirmațiile, te vor ajuta să te descoperi. Dacă îți și găsești câteva minute dimineața sau seara să le repeți, urmărește dacă și cum se schimbă anumite aspecte din viața ta în bine. Dacă ai o listă prea lungă de afirmații (cum mi-a ieșit mie), grupează-le pe categorii și fă-ți o variantă mai scurtă, de 10-12, pe care poți să le înveți și să le repeți seara, înainte de a adormi, cu ochii închiși.
Photo by Kaylee Brayne on Unsplash
